Let me go.

[Bella Emily Rose]

Bella privea neputincioasa spre Melisse. Era mai mare. Ea ar fi trebuit să găsească o cale de scăpare şi să o proteje pe cealaltă Cercetaşa. Dacă s-ar fi întâmplat ceva, ar fi fost în totalitate din vina ei. Acum simţea acel sentiment, ce îi acapara mintea şi trupul. Se simţea legată de mâini şi de picioare.

- La ce te gândeşti, Bella ? o întrebă Melisse, aranjându-şi absentă o şuviţă de păr.
- La nimic. Doar că mă simt vinovată.
- Vinovată? De ce?
- Ar fi trebuit să am mai multă grijă de tine, Mel. Deşi eşti puternică, şi în acelaşi timp din câte am observat, eşti şi foarte deşteapta, asta nu însemnă că ar trebui să te afli aici.

Cercetaşa nu mai ştia ce să spună. Cum să-i explice mai bine prietenei sale cât de vinovată se simţea. În plus, uşa care tocmai se deschise o atrăgea înăuntru, ca un magnet. Voia să intre în acea încăpere. Voia să vadă cu ochii ei ce se afla dincolo de ea, deşi ştia că era periculor.