Another game

[Bella Emily Rose]

Bella ştia în sinea ei că ideea era una bună, dar privirea lui Ainsley o făcu să tresară. Oare s-ar fi supărat dacă s-ar fi jucat puţin? Până la urmă, credea că avea o relaţie destul de strânsă cu ea, iar prietenii deobicei iartă orice. În special, prostiile copilăreşti, întotdeauna sunt iertate şi catalogate deobicei specifice vârstei. Cum ar spune unii : Vai. Ce drăguţ. Şi-a rupt un picior. Ce mare chestie dacă şil rupe şi pe celălalt?
Nu putea fi atât de rău, aşa că îşi întoarse chipul de la Ainsley şi începu să alerge spre uşă. Cercetaşa se încruntă, dar apoi când Bella îi făcu semn să tacă, nu spuse nimic.
Bella luă un sac plin cu făină, apoi cu toată puterea ei îl trase spre cealaltă încăpere. Nu-şi dorea să folosească magia. Voia să se descurce de una singură.
Când Ainsley zări sacul, scoase un ţipăt mic, înăbuşit de mirare. Biata de ea, nici nu ştia ce o aşteaptă.