Cuvinte vechi

[Ema Snow]

Ziua asta era din ce in ce mai buna!
Ema isi inchise ochii si zambi. Inainta prin padure cu lejeritate, tresarind uneori, atunci cand un soarece se ratacea prin fata lor.
Mersese prea repede, caci Tamara ramasese in urma. Se opri, asteptand-o rabdatoare. Dar putine stia Ema atunci cand hotarase sa-si intoarca privirea spre sunetul de pocnet al unor crengi.
Stia acea silueta masiva. Stia mintea criminala din spatele acelui chip. Fata acelui om era deja parte din viata ei, desi Soimeanca nu si-a dorit asta. Candva, o bantuia acel chip, urmarind-o prin cosmare, in cel mai adanc nivel al inconstientei.
" - Buna ziua, domnisorica Snow" murmura Tom Porrin cu un zambet scarbos.
" - Ce cauti aici?" urla Ema la el, facand un pas mare in fata.
Abia se abtinu sa nu-i dea un pumn. Nu ca ar fi avut vreo remuscare, dar nu isi dorea sa atinga fata acelui netrebnic.
Era vag constienta de mana Keyannei pe umarul ei. Porrin nu raspunse, ranjind spre Tamara.
" - Acestea sunt indicii concrete la locul crimei ce, prin natura lor, nu se lasa colectate sau examinate. Cine ar colectiona iubire, furie, razbunare, frica...?" zambi Porrin, mutandu-si privirea spre Ema.
" - Acestea sunt lucruri pentru care suntem antrenati sa le cautam" termina Soimeanca citatul, cu vocea lipsita de inflexiuni.