Through the fog

[Ema Snow]

Ema rase de intamplare si ii multumi Tamarei. Asta ii ridicase moralul.
Cand auzi intrebarea Astropufei, se pierdu o clipa in ganduri. Isi ridica genunchii si isi sprijini barbia pe ei.
" - Nu am absolut nicio idee..."
Gamba incepuse sa o intepe usor, iar obrazul de asemenea. Ridica cearsaful, uitandu-se la piciorul bandajat lejer. Doua zile. In lumea magica era timp berechet pentru a se vindeca orice fractura. Se intinse spre noptiera si lua oglinda de buzunar. Madame pomfrey avea, se pare, obiceiul de a pune obiectele pacientului pe noptierele de langa pat.
O deschise si gasi suprfata lucioasa zgariata. Nu era cine stie ce, inca putea s-o foloseasca. Pe obraz, Ema avea doar o mica urma rosie, ca de zgarietura.
Incerca sa-si aminteasca. Ce se intamplase? O lua pas cu pas, incercand sa aplice exercitiile psihologice asupra ei. Chiar simti nevoia sa le zica cu voce tare.
" - Eram in 15 si era dimineata. Am coborat in camera de zi a Soimilor... Vroiam sa trimit scrisori acasa?" spuse ea, desi ultima propozitie sunase ca o intrebare.