Retraind

[Ema Snow]

" - Fereasca Sfantul" sopti Ema si se apleca peste Robert.
Da, nu se inselase. Chiar stralucea ceva argintiu inauntrul buzunarului sau. Cannes ii prinse incheietura, sangele scurgandu-se pe haina Emei. Ea il ignora, caci simtise ca nu mai avea atata putere ca sa fie periculos.
Scoase o fiola din buzunarul sau in timp ce Charles haraii un 'nu' slab.
" - Oh, Doamne!" spuse Ema moale.
Stia ce era lichidul din fiola. Putea vedea bucati de metal amestecate prin substanta argintie.
Se uita la degetul ei aratator de la mana stanga.
Nu mai era in hambar, era mica din nou, in anul patru, si zacea in genunchi langa cadavrul inorogului. Isi amintea si acum cum ii mangaiase gatul, taindu-se in aschiile de metal. Se uita la propriu-i deget cu ochi mari. In realitate, nu era nimic mai mult decat o cicatrice ca o dunga. In mintea ei, Ema vedea sangele argintiu al unicornului pe degete si sangele ei rosu siroind usor din zgarietura adanca.
Ema era pierduta. Inghiti in sec si se uita in ochii lui Robert.
" - De unde ai asta?" spuse ea incet, ceea ce ii transforma vocea in ceva sfidator si periculos.