Retraind

[Ema Snow]

Ema zambi amuzata de expresia lui Heather.
" - Porrin e plecat. Spunea ca trebuie sa protejeze ceva" sopti Robert.
" - Ce faci cu sangele?"
" - Il pazeam pentru Porrin. Vrea sa devina nemuritor. Tipul e nebun."
" - Da, chiar e" sopti Ema si se uita la fata barbatului.
Robert isi inchise ochii si rasufla greoi.
Soimeanca se ridica incet, pastrand fiola. Se intreba cati unicorni murisera. Se uita in spatele ei, la toata mizeria.
" - Haideti... E timpul sa mergem in camere" sopti Ema obosita.
Fluiera scurt, iar Artemait se ridica in zbor, plonjand pe scari inaintea lor. In alt imprejurari, asta ar fi facut-o pe Ema sa rada.
Iesira pe usa larga si mai aveau de coborat doar treptele dealului.
Pamantul se cutremura si zidul scarilor se prabusi.
Ema vedea printr-un nor mare de praf alb. O auzea pe Art tipand deasupra ei. Era constienta de pozitia corpului. Capul ii era sprijinit de o ruptura din piatra. Statea intinsa pe burta si simtea fiecare pietricica de sub piept. Ceva greu presa pe gamba dreapta. Ema isi intinse mana, incercand sa gaseasca ceva cunoscut si dadu de degetele calde ale lui Heather.