Before the asasination

[Katherine Grillet]

Katie incerca sa ramana pozitiva de-a lungul acestei calatorii. Elevii care imparteau acelasi compartimen cu cele doua viperine, ale caror figuri mohorate erau marcate de tristete, le insoteau pe cele doua cu priviri vag dezaprobatoare, poate chiar ostile, si in ciuda surasului ei nu aveau nici o urma de bunavointa. Observa amuzata ca majoritatea ochiilor se indreptau spre Kennya cu o fixatie insuportabila pentru ea. Rasul ei se desprinse de liniste, plin de buna dispozitie, un ras amplu si sonor. O inghionti cu cotul pe cealalta fata si isi ridica sprancenele la ea.

“Kennya, tu ai terorizat scoala asta mai mult decat am crezut. Buna. Eu sunt Katherine. Toti imi spun Kate sau Katie. Banuiesc ca pe amica mea nu trebuie sa o mai prezint.”

Trenul inainta intr-un ritm nesigur si discontinuu, cu opriri neobisnuite si frecvente, uneori in plin camp. Nu stia daca cauza era starea sinelor inca partial inutilizabile ori reparate prost de incuiati, sau uneori niste controale repetate, opriri misterioase si siluete sterse din cauza intunericului, care erau efectuate de Ministerul Magiei. Nu ii venea sa creada cat de repede se raspandeau zvonurile printre elevi. Era o persoana rabdatoare si nu o deranjase nimic pana in momentul de fata cand oprirea se prelungise peste masura langa o padure salbatica. Se ridica brusc incercand sa-si dezamorteasca picioarele.