Before the asasination

[Kennya Allen]

Kennya nu vroia decat sa stea linistita. Durerea de cap persista mai mult decat era nevoie, iar acum isi stranse roba mai bine in jurul ei pentru a-i tine de cald. Sub nici o forma nu isi dorea sa mai treaca prin asta o data. Erau ca niste copii de doi ani care isi bagau nasul in treburi e care nu le priveau si le puneau in pericol pe degeaba. Pana la urma, chiar erau niste copii. Ofta in timp ce urca agale scarile in urma lui Kate si observa ca luminile erau din nou aprinse, chiar daca elevii inca marsaluiau pe coridorul destul de ingust. Motorul trenului incepu din nou sa mearga, iar cele doua fete isi aruncara priviri relaxate.

“Era cat pe ce sa ramanem pe afara. Tu si ideile tale tampite. Pe cat de mult ne-a salvat, pe atat de nesabuit a fost. Sper ca esti pregatita sa-ti fac o morala cum n-ai mai primit pana acum. Si nu am de gand sa te scutesc. De asemenea sa ne rugam ca barbatii aia sa fie disparuti din fata compartimentului.”

Si chiar cum sperase, acei barbati nu mai erau acolo. Asta insemna ca acele voci de barbati care voiau sa intre in cabina de mai devreme, erau chiar ei. Kennya isi puse in minte sa intrebe un profesor daca o asemenea cabina exista in Expresul de Hogwarts. Si chiar daca nu isi dorea sa mai aiba legatura cu toate aceste lucruri, viperina dorea sa afle ce este cu acel scris. Cele doua isi faceau loc cu greu printre ceilalti elevi care si ei doreau sa-si ocupe din nou locurile, zumzaind fara oprire intre ei. Era pentru prima data cand trenul intarziase atata timp si multi dintre ei isi faceau griji pentru festinul de inceput de an.