Manierat

[Dawn Snow]

" - Hey, Emm. Mai intai trebuie sa vedem pe cineva. I-a fost dor de tine" chicoti Dawn.
Fata nu se uita la sora ei, dar o stia destul de bine. Deja si-o imagina dandu-si ochii peste cap.
Dawn o conduse printre custi, aratand in trecere cusca lui Atina. Nu trebuia sa intrebe daca Ema si-l amintea. Cum sa nu si-l aminteasca! Ajunsesera in sfarsit in alt sector. Surpriza pentru Ema fusese mutata in alta parte, undeva mai linistit, mai retras.
Soimeanca deschise usa cu un scartait infundat. Era liniste in cusca si umbra. Razele soarelui erau blocate in cea mai mare parte de frunzele plantelor cataratoare ce crescusera pe grilaj. Exista un loc insorit in stanga, langa zidul de beton.
Zidul se termina cu ceva ce semana cu o mini-pestera. Avea cateva polite scoase in evidenta, iar pe cea mai ridicata dintre ele statea Touplenden, o femela din rasa Negrilor Vienezi.
Aceasta isi ridica capul curioasa si cobori spre fete.