Vremea plecarii

[Zen Alexander]

-Ema? a raspuns Alexander uimit. Se bucura ca o mai vedea inca o data pe Ema, fata cu care a avut peripetii minunate inainte ca sa plece cu trenul la bunicii sai care se aflau prin Europa.
-Poate te intrebi de ce plec, nu? Pai trebuie sa plec sa imi ajut bunicii care sunt destui de bolnavi, numai pe ei ii mai am si pe fratele meu, deci nu mai am ce sa fac, chiar trebuie sa merg. Mi-am luat desigur ceva carti ca sa pot sa invat sa nu raman chiar in urma de tot. a zis Alexander destul de trist.
-Daca vrei poti sa vii cu mine cu trenul si sa mai povestim? Nu te costa nimic, inca mai am mantia invizibilitatii pe care am luato. a mai adaugat el cu aceeasi voce.