Vremea plecarii

[Ema Snow]

" - Uita de manta" zambi Ema bland. " Nu ma deranjeaza un bilet"
Lua unul din bagajele Cercetasului pentru a-l ajuta. Alexander ii era un prieten bun si ii parea rau ca era nevoit sa plece.
Trecura pe langa un grup de elevi si nimeni nu comenta nimic. Ema se simti aiurea cu privirile indreptate asupra ei. Fiind Sefa de Casa, i se dadea o oarecare autoritate, iar cei ce nu o cunosteau ca si prietena vroiau doar sa nu primeasca pedepse. De parca Soimeanca putea sa faca asa ceva.
Se asezara langa pietrele-monument de la intrare, asteptand trasura trasa de thestrali. Era liniste intre cei doi, iar Ema incerca sa abordeze un subiect mai vesel. Soimeanca statea rezemata de zidul prafuit.
" - Cum a fost in weekend? Am inteles ca anul vostru a avut parte de o vizita la pasnicul vanatului. "
Paznicul vanatului. Trebuia sa fie distractiv, macar putin. Isi ridica privirea spre chipul Cercetasului.