Culoarea Ochilor

[Lylith Anne Campbell]

ms ms....si dam am greseli...duc razboi cu tastatura adik mai exact cu tot calculatorul

Am invartit cheia in broasca pana ce am auzit clinchetul dorit. Am impins usa cu mana lasad-o sa se deschida larg. Se pare ca pana acum am avut norocul sa ma imbat in mirosuri cat mai dubioase, dar de aceasta data din incapere se simtea un parfum cu esenta dulce. Peretii erau intr-o stare perfecta doar vantul mai ridica perdelele albe ale geamului. Camera era parca vopsita in sange, lemn de culoare visinie inchisa, covor rosu, tapet rosu doar patul era o combinatie de alb cu rosu tipator. In stanga era asezat un dulap urias in care se reflecta perfect patul, defapt toata camera era icarcata cu oglnizi de toate dimensiunile. In afara de reflectia patului care se vedea in orice oglinda a camerei nu observam nimic ciudat in legatura cu acea incapere, parea primitoare si confortabila. Am inchis usa in urma mea pasind spre geamul larg deschis, cineva putea sa se strecoare pe el , nu inteleg de ce l-au lasat deschis. Privelistea era compusa din padure in departare si acoperisurile deprimante ale orasului care se intandea pana sub geam. Desii imaginea era mohorata si dadea o senzatie de neliniste, totul era artistic, cel putin destul de artistic incat sa scot carnetelul meu cu schite si sa imortalizez privelistea.

Plimbam creionul cu atentie pa hartie dand nastere acoperisurilor de diferite forme, unele integi , altele lipsa majoritatea aveau schelet din lemn cu cateva tigle lipsa. Drumurile se strecurau printre ele, se roteau si pana la urma toate duceau la aceiasi destinatie: intrarea.

Soarele incepea sa se ascunda dupa copacii desi ai padurii, apunea incet lasand noaptea sa ia in stapanire orasul. Schita mea era finisata, dar frumusetea apusului m-a inlantuit in fata geamului cateva minute. Culoarea rosiatica patrundea in camera, pacat ca decorul o acoperea facand-o invizibila, doar cerul accepta sa fie pictat in intregime. Am inchis geamul tragandu-l in jos, acum perdele atarnau perfect peste el la fel ca o cortina translucida. Ma trantisem pe asternuturile moi ale patului, simteam cum ma scufundam intr-un nor parfumat fara sa ma inec.

O rasuflare rece imi ingheata obrajii, iar narile imi erau infundate de acel parfum scump care acum inlocuia oxigenul. Intr-o fractiune de secunda mi-am deschis ochii, dar in jurul meu totul era negru. Mi-am ridicat mana in fata fetei cautand sursa respiratiei, dar nu mai simteam nimic, doar parfumul persista inundandu-mi plamanii. Am asteptat ca privrea-mi sa invinga in cele din urma intunericul si asteptarea mea a dat roade. Prin intunecime puteam distinge doar oglinzile, dar nu erau aceleasi, camera nu mai era aceiasi, relfexia din ele nu mai era aceiasi. Vedeam limpede o camera veche, cu tapetul rupt iar uriasul pat area urme de arsura. Era camera la care ma asteptam defapt, dar nu e real, reflexia nu e reala. In intuneric doar oglinzile sclipeau, luceau precum luna pe cer aratand aceiasi incapere ranita de timp. Ma simteam intr-un vid nevoita sa privesc acelasi tablou mazgalit din unghiuri diferite. Continuam sa-mi repet in minte faptul ca e un vis tot mai intens la fiecare incercare care nu dadea rezultate. Am renuntat la incercarile banale, mi-am inchis ochii incercand sa ma relaxez.

-Ce alegi?

Mi-am deschis brusc ochii la auzul vocii unei femei, o vocea soptita cu cu mai multe ecouri pierzandu-se in urma ei. Eram in fata a doua oglinzi mari cu doua femei care defapt erau una si aceiasi, doar ca intr-o oglina era frumoasa tanara, ingrijita la fel ca si contextul in care se afla iar in cealalta avea un zambet viclean ochii sclipitori si fata roasa de timp. Nu am stat sa ma gandesc, normal ca oglina cu femeia cea frumoasa e alegera buna. Mi-am intins mana incet pana ce degetul mijlociu atingea oglinda, fata i se schimbase brusc zambind larg dezvlindusi dintii mizerabil iar ochii ii sclipeau puternic desii soarele lipsea. M-a apucat rapid de mana tragandu-ma sprea ea. Totul se intamplase prea repede, dar totusi si pentru acea clipita am simtit racoarea maninii ei si ghiarele care mi se imfipse in mana. Partea buna e ca sunt din nou in camera normala, din nou acel rosu obositor, din nou aceleasi oglinzi care se pare ca vor devenii noua mea fobie. Geamul era inchis si perdele negre. Nu mai vreau sa aflu nimic, chiar nu ma intereseaza de ce sunt negre, vreau doar sa ies de aici. Am alergat spre usa tragand tare de clanta, dar usa statea acolo nemiscata. Am incerat din nou, dar acelasi rezultat inutil. Disperata am dat cu piciorul, nimc. Nu puteam sa ies! Am alergat la geam stergandu-mi sudoarea provocata de teama de pe frunte. Speram sa gasec in spatele perdelei privelistea acoperisurilor care acum parea la fel ca o metropola roz, dar prin geam nu se vedea nimc mai mult decat negru nesfarsit. Am incercat sa ridic geamul, dar era imposibil, am incercat sa-l sparg, dar sticla era de nepatruns. M-am asezat pe pat incercand sa gandesc, creierul meu era mult prea sufocat de disperare si teama pentru a mai putea procesa ceva util.

Dupa cel putin 20 de minute m-a lovit, erau oglinzile. Oglinzile reflectau camera distrusa, iar alegerea trebuia sa o fac tot intre doua oglinzi. Prima idee a fost de a le distruge, dar m-am oprit inainte de-a imi manjii mana cu sange. Mi-am luat caietul de schite desenand camera din fiecare unghi, incercand sa-mi amintesc exact fiecare detaliu, fiecare textura. Probabil chiar si un cui lipsa sau pus in loc gresit ar putea insemna esec total. Trageam rapid linile pe foaie netezind cu degetul urmele prea accentuate de creion. Am asejat fiecare desen in fata oglinzii potrivite, asteptand sa se intample ceva, orice, dar nimic. Din nou imi fortam creierul sa gandeasca plimbandu-ma cu pasi rapizi prin camera. Toate simturile mele ma impingeau spre distrugere, dar nu, trebuia sa gandesc logic, inteligent. Reflectam tot ce mi se intamplase, poate am gresit ceva... am gresit alegerea. Mama intotdeauna imi spunea ca aparentele inseala, sa nu judec o carte dupa coperta. Cum puteam sa fiu asa de oarba? Chiar si vrajitoarea se potriveste spuselor lui mama, dupa acea gluga imensa umbroasa se ascundea un par balai si doi ochi albastri, iar camera este defapt veche si mizerabila. Este cea mai simpla incercare, am avut atatea indicii si totusi am dat gres. Era asa de evident, ar fi fost imposibil ca aceasta camera sa fie in stare perfecta si localul sta sa se prabuseasca. Pot sa scap de aici, trebuie doar sa aduc camera la forma initiala. Am inceput sa trag tapetul jos, sa daram mobila doar patul nu am avut cu ce sa-l distrug. Langa picioarele mele statea intinsa o cutie, am ridicat-o iar in interiorul ei se afla iasca ( pt ce care nu stiu iasca este o planta folosita in evul mediu pt aprinderea focul) si un chibrite. Se pare ca cineva de sus ma iubeste. Am aprins iasca dand foc patului. Priveam dansul flacarilor dandu-ma tot mai in spate pana cand m-am lovit de oglinda dulapului. Mi-am intors corpul privindu-mi reflexia in oglinda care se schimba incet in silueta unei femei, acea femeie cu pielea arsa si distrusa de timp. Imi intinse mana zambind, avea zambetul cald si primitor, am apucat-o de inchietura trecandu-mi corpul prin oglinda. Ma aflam intr-o camera veche care aproape se prabusea, doar geamul era acelasi, cu perdele plutitoare si aceiasi priveliste pe care am capturat-o in carnetelul meu de schite. Nu credeam ca ma voi simti asa de bine intr-o camera pe jumatate arsa, dar ceva era la fel: parfumul. Desii pentru oricine altcineva ar fi fost un parfum minunat, pe mine sa sufoca, imi invada plamanii lasandu-ma fara aer. Am alergat spre usa iesid din camera. Stateam razemata de ea privind holul ingust si tragand puternic in plamni aerul mucegait, era un miros divin.

Jos, la parter, la o masa statea vrajitoarea privindu-ma cum cobor scarile. Nici nu vreau sa imi imaginez parul ciufulit, fata rosie si rochia pe jumatate rupta.

-Cum ai dormit? m-a intrebat cu un zambet larg pe buze.

Cu siguranta stie ca nu am luat decizia buna, dar se pare ca nu o deranjeaza. As fi putut sa ma revoltez si sa-i povestesc faptul ca nu am dormit toata noaptea, dar am ales sa raspund mai inteligent:

-Pe langa cosmaruri sa spunem ca am inteles ce mi-a spus mama de atata timp. si i-am aruncat acelasi zambet larg, numai ca in cazul meu a fost scurt si fals.