Feel the pain behind your smile

[Bell Evans]

• Lua compresa rece si o puse cu grija pe incheietura mainii; pe sub pielea ca de alabastru incepuse deja sa se formeze o mica pata vinetie, semn ca vinisoarele se sparsera din cauza socului.
  Un sunet domol de pasi umplu intreaga incapere cu un ecou aproape dureros; cele doua facura un schimb de priviri rapide, mai mult pentru a se asigura una pe cealalta ca auzisera zgomotul, dupa care se ridicara de pe scaune.
  Kennya parea agitata; era eleva, deci nu avea niciun drept sa fie acolo. Nici Bell nu era prea incantata de ideea sa fie descoperita in miez de noapte in Sectorul Interzis. Dar probabil n'ar fi avut probleme atat de mari.
  
  Isi stinse bagheta, iar viperina facu acelasi lucru; cufundate in intuneric, ascultara vreme indelungata propriile batai de inima si sunetul din ce in ce mai pierdut al pasilor. Un lucru era sigur - respectivul, sau respectiva nu intrase in Sectorul Interzis: scartaitul produs de usile masive din fier nu se auzi, fapt ce le mai linisti.
  Kennya se aseza din nou pe scaunul in care statuse in urma cu doar cateva minute, iar Bell se indeparta usor de ea. Ajunse din nou in dreptul ferestrei si o deschise larg. Aerul noptii umplu din nou intreaga incapere, domolindu'i pulsul aproape dureros cu racoarea sa.
  
  "-Nu stiu de ce am venit aici; nu stiu de ce am avut norocul sa te gasesc tocmai pe tine aici. Si nu am nici cel mai amarat interes pentru parerile tale in legatura cu persoana sau caracterul meu" remarca tanara, cu o neclintita gravitate, plina de o raceala care nu incuraja deloc.
  Brusc insa, o lumina aparu la cativa metri de ele; scartaitul gratiilor din fier forajat le umplu auzul, iar o silueta inalta si subtire se contura sub privirile lor ingrozite. Fusesera prinse.