First Year

[Bell Evans]

• Se ridica usor de pe bancheta si se aseza pe locul liber ramas langa geam; trase incet perdeaua si se lasa furata de peisajul de afara. Parasisera campiile intinse si acum se apropiau repede de domeniile castelului. Stia asta pentru ca sirurile de copaci si ceata care se lasase peste tren erau cele mai cunoscute semne.
  "-Nu mai e mult" anunta ea, cu o urma de zambet in glas.
  In sfarsit avea sa soseasca clipa mult asteptata.
  
  Se ridica inca o data si isi privi colegii de drum.
  "-Ar trebui sa ne schimbam" remarca ea.
  Nate incepu sa rada, iar cele patru il privira.
  "-..si tu ar trebui sa iesi afara" continua Bell, privindu'l cu repros.
  Baiatul continua sa rada si iesi pe hol; dupa cateva minute se intoarse si el, privindu'le pe cele patru.
  "-Randul meu acum!" spuse el, cu mandrie.