Speak now

[Bell Evans]

- Bell Evans and Nate Evans -

Amurgul sosi cu scantei rosiatice de foc, imbracand domeniile intr'o roba poleita cu rubine. Fiecare raza de soare parea un ramas bun adresat zilei, pentru ca intunericul sa imbratiseze cu raceala lui castelul si varfurile sale ce strapungeau aproape dureros faldurile vazduhului.

Era doar vag constienta de silueta fratelui sau care mergea langa ea in intunericul specific coridoarelor; si nu era prea sigura nici de directia in care se indreapta.
"-Unde mergem totusi?!" mormai Bell, dupa mult timp in care tacusera amandoi.
Cuta de incruntare de pe chipul fratelui sau era tot acolo.
"-Trebuie sa vorbim" murmura el, impasibil.

Ajunsera in fata unei usi din stejar, iar tanarul apasa cu putere clanta; intrara in incaperea scaldata in scanteieri invechite si o multime de armuri ii intampinara cu gravitate.
"-De ce tocmai aici?!" intreba tanara, tematoare.
"-Nu are nicio importanta locul; m'am gandit sa fie ceva linistit. Aseara am descoperit camera asta si am zis ca e perfecta" ii raspunse Nate, facandu'i semn sa se aseze langa el.