Karaoke night

[Ema Snow]

Ema ridica mana dreapta in semn de ok. Zambea vioaie in spatele barului, umpland halbele.
Un baietel scund veni si se uita lung langa bar, de parca nu ar fi stiut ce sa faca. Ii dadu Soimencei senzatia ca era mai 'ratacit', iar asta starni imediat o compasiune protectoare. Nu parea o fiinta capabila sa raneasca ceva.
" - Te pot ajuta?" intreba Ema bland, cu un zambet micut si politicos.
Asculta cererea si puse vinilinul potrivit, regland microfonul mai jos. Melodia deja incepuse cand Ema era iar in spatele tejghelei. Era o melodie clasica, destul de lenta, dar cu niste versuri foarte vioaie. Mai toti cei prezenti in sala bateau din palme ritmat, iar copilul deschise gura, incepand sa cante.
Soimeanca il aprecia pentru curajul pe care il avea la varsta sa. Era atat de mic incat probabil ca nici nu era la scoala.
Ema se crispa. Incerca sa-si tina zambetul format pe buze cu grija, sa para politicoasa si in acelasi timp sa incurajeze. Chiar si pentru un baiat mic, vocea ridicata era prea sus. Nu se putea laud ca avea ureche muzicala, caci linia vocii lui si linia melodiei erau doua lucruri total diferite. Dar se termina, iar Soimeanca impinse o halba spre el. Rase incet, observand cat de incantat era micutul care acum isi ridica barbia in una din acele incercari de falsa aroganta.