Lumina coridorului intunecat

[Ema Snow]

" - Destul de bine. Desigur, au fost momente dificile, dar am trecut peste... Nimeni nu are o viata perfecta"
Sopti ultima propozitie mai mult pentru a se convinge pe ea. Regretase miscarile pe care le facuse in perioadele grele. Se izolase, vorbind doar cand era nevoie. Statea asa un timp, apoi isi revenea, din dorinta de a se alatura prietenilor. Depasea momentul, desi nu este cel mai potrivit cuvant. Ramanea inca cu amintirile vii, nealterate de atingerea timpului, si cu toate consecintele actiunilor ei. Nu o deranjau pentru ca stia ca mereu alesese cum era mai bine pentru cei din jur. Nu avea mustrari de constinta. Regreta rareori ca nu facuse lucrurile mai bine, dar niciodata mai mult.
Ema isi prinse genunchii cu mainile si isi sprijini barbia pe ei.
" - Tu? Ce ai mai facut?"
Se simtea ciudat de fiecare data cand rostea intrebarea asta. O facea sa se gandeasca la faptul ca trecusera zile, saptamani, chiar si mai mult, de cand nu vorbisera. Brusc, i se paru ca a tine legatura cu cei din alte tari e mult mai usor. Zambi vag la acest gand.