Cuvinte vechi

[Ema Snow]

" - Las-o in pace!"
Cuvintele Emei rasunara in linistea de mormant. Tonul ei era cel mai surprinzator. Nu era amenintator, nu era rugator sau poruncitor. Era cumva o combinatie intre cele trei.
Se arunca langa el, dar printr-o miscare ce o surprinse, Porrin o apuca de brat si i-l intoarse la spate, imobilizand-o. Cazu in genunchi in fata lui. Nu era pozitia multumitoare. Ema era intotdeauna mai logica de atat, nu credea in balivernele cu pozitiile dominatoare, dar acum se scufunda in disperarea din interiorul ei.
Fusese furioasa si fusese trista in preajma lui, dar niciodata nu-i fusese frica de Porrin. Asa ca acum nu intelegea de ce inima ii batea brusc, amenintand sa iasa di cosul pieptului, sau de ce avea impulsul de a fugi. Incerca s-o vada pe Tamara, privind-o patrunzator, ca si cum ar fi aparat-o cu vazul.
Respira sacadat. Incerca sa scape de el, dar fiecare incercare parea lipsita de forta si prapadita in fata lui Porrin. Ii era greata. Se arata slaba in fata lui. Se arata lipsita de aparare.
" - Omoara-ma" sopti Ema rece. " Termina cu mine, dar las-o pe ea in pace!"