Through the fog

[Ema Snow]

Primul ei gand a fost ' Se putea si mai rau '. Abia apoi o destepta impactul cuvintelor. Totul deveni clar. Isi putea aminti vag atingerile celorlalti, tipetele dupa ajutor si vocile joase chemand-o.
Ema se incrunta usor. Vroia sa spuna ca a fost o experienta interesanta si si-ar fi dorit sa afle de unde invatase Tamara toate acestea. Deja dadea sa zambeasca si sa-i multumeasca, dar ochii i se deschisera larg, gura forma un 'o' de uimire, iar fata i se albi, expresia palind.
" - E aici" spuse ea sugrumat. " A fost aici! La naiba!"
Incerca sa-si potoleasca vocea. Nu avea chef ca Madame Pomfrey sa vina la ele.
Se intinse pe o parte, cautand disperata in noptiera. Daca acolo erau toate lucrurile pe care le avusese in momentul cazaturii, atunci trebuia sagaseasca bagheta pe undeva. Gandurile ii erau incoerente. Propozitii terminate pe jumatate in timp ce alte idei i se invarteau prin minte.
I se mai intamplase ceva de genu'. Fusese in pericol si desi era speriata, prinsa in capcana, chipul ei nu reflecta cine stie ce. Doar ochii, daca puteai sa te uiti cu atentie in ochii verzi ai Emei, ti-ai fi dat seama de teroarea din interiorul ei.
Isi puse mana pe bagheta si isi relua pozitia de asta intinsa pe pat, ignorand restul durerilor. Analiza cu atentie bucata matasoasa de lemn.