The past still hurts

[Raphael Olivier]

Crystal se afla in Camera Fantomelor. Stia ca era o idee proasta, avand in vedere ca era ora doua noaptea. Toata lumea stia ca fantomele somnoroase erau cam ursuze. Fata se pierdu printre spirite, incercand sa nu atinga niciuna. Cauta pe cineva, de asta era sigura, numai ca nu prea stia pe cine. Era ca si un fel de vis ciudat.
Si atunci, vazu o boboaca in pragul salii, urmarind fantomele cu un fel de interes fascinat. Mai vazuse acea fata cu par de abanos si ochii ei ciudati, grii.
Crystal se indrepta hotarata spre fata.
"Buna! Eu sunt Crystal Katherine Heap. Te-am mai vazut prin preajma", am spus eu. "Stii, e cam ciudat ca te vad aici."