Tristete la apus

[Anaella L. Hathway]

Deci asa cum v-am primis uita-ti nextul aici:

Capitolul II

Vesti rele

Mama Nicolei era o femeie inalta cu ochii de smarald si bucle aurii. Avea pielea aproape la fel de pronzata ca a mea. Prietena mea semana foarte mult cu mama sa, diferenta erau ochii si faptul ca mama ei era mai in varsta decat ea. Mama Nicolei ma intampina ca de obicei cu acelasi zambet cald, dar in ochii intristati se vedea ingrijorarea pentru fiica ei. Ma conduse pana in fata camerei Nicolei acolo imi sopti: " Fa ceva cu ea! Pe mine nu ma asculta. Nu pot s-o vad asa! " vocea mamei Nicolei suna spart. Trebuia cumva s-o inveselesc pe Nicola, atat pentru ea cat si pentru mama ei care si-ar da chiar si viata pentru fericirea acesteia.
Am apasat pe clanta de la usa camerei prietenei mele. Am patruns in camera mare dar foarte dezordonata, se vedea ca suntem prietene bune. Biroul de langa geamul acoperit de o perdea alba era devastat, plin de carti imprasiate, haine mototolite, ghiozdanul rosu pe care Nicola il lua la scoala. Dulapul de haine era deschis iar imbracamintea era pe jos. televizorul merge la maxim calculatorul era deschis pe messenger. Nicola statea intinsa in patul nefac plangand in hohote. Se vedea de la o posta ca era suparata rau. M-am apropiat de prietena mea intreband-o ce s-a intamplat cu ea, dar ea nu-mi raspunse ci dor imi arata calculatorul. M-am asezat pe scaunul de la birou si am citit ce scria pe messenger. Era deschis pe conversatia Nicolei cu Claudiu, iubitul ei:

Claudiu: Am o veste proasta... foarte proasta...
Nicola: Ce veste?
Claudiu: Ma mut din tara. Ma duc in Grecia.

Dupa opt minute...

Claudiu: Nicola mai esti pe mess?
Nicola: Nu...
Claudiu: Voi face tot posibilul sa ma intorc. Iti promit...


Deci de asta era asa suparata Nicola, iubitul ei pleca din tara si cine stie cand se va intoarce. Am incercat sa-i explic ca nu trebuie sa planga, dar Nicola nici nu vroia sa auda. Era fixata pe ideea ca acolo, in Grecia, Claudiu va gasi pe altcineva si o va uita pe ea.
Am stat asa ore in sir incercand s-o linistesc dar in zadar. Lacrimile cristaline ii curgeau incontinuu pe obrajii palizi. Asta era foarte ciudat, Nicola palida... niciodata nu se mai intamplase asta. Eram ingrejorata pentru ea pentru ca se putea imbolnavi de la atata plans si tristete.
Fara sa-mi dau seama soarele deja apunea. Nenumarate apeluri nepreluate de la mama aparusera pe telefonul meu, dar nu conta eram prea dezamagita ca nu am putut-o calma pe Nicola. Am decis ca nu puteam face nimic decat sa astept si sa vin in fiecare zi la ea s-o consolez. Nicola ma conduse pana la usa si acolo ne-am luat ramas bun. Am mai privit chipul prietenei mele inca o data. Ochii ei de un caprui intens care semanau cu ai mei asa de mult acum erau de nerecunoscutfiind inrositi de la o zi intreaga de plans. Buclele de aur erau incalcite deoarece azi nu avusese timp si chef sa se ingrijeasca. Obrajii erau udati de lacrimile care curgeau din ochii in care se citea mai mult decat tristetea, se citea disperarea.
Ma durea enorm s-o vad asa, dar nu aveam ce face. M-am intors si am urcat scarile pana am ajuns acasa. Mama statea la calculator. Eu am trecut nepasatoare pe langa ea. Am mers direct in camera mea, incercand sa adorm. Degeaba, in acea seara nu am putut adormi gandindu-ma la prietena mea care suferea enorm.
Oare cand se va termina durerea ei?

_____________________________________________
Va placut? Spuneti-mi parerea voastr. Sincer mie nu mi-a placut deloc! Astept criticile voastre...