Lumina coridorului intunecat

[Alice Swan]

Zambi, isi dadu seama ca nu numai ea nu avea o viata perfecta. Insa aceasta distantare de toti prietenii ei o facu sa isi dea seama cat de greu este sa cunosti cu adevarat o persoana si cat de greu vorbesti cu un vechi prieten dupa o instrainare de saptamani sau poate chiar luni.

"Eu, nu prea bine! Am avut parte de multe greutati ca sa zic asa, insa crede-ma ca este o poveste lunga si nu vreau sa iti rapesc din timp." Ii spuse aceasta zambind gandindu-se totusi ca ora era destul de inaintata.

"Apropo de ce te plimbai pe coridor la ora asta?"

Intreba fata curioasa deoarece era trecut de mult de miezul noptii. Coridorul ramase intr-o bezna totala datorita faptului ca lumanarea ce facea putina lumina se stinse.

"Lumos!"

Sopti fata, iar coridorul se lumina vag. Cateva personaje dintr-un tablou se razvratira impotriva luminii. Fata se scuza incercand sa indrepte lumina in asa fel incat sa nu ii trezeasca pe oamenii din tablou.

"Cred ca ar trebuii si tu sa iti aprinzi bagheta, fiindca sincer nu mai vreau sa ramanem pe intuneric pe coridoarele acestea unde niciodata nu stii ce te asteapta!"

Spuse fata razand asteptand raspunsul Emei care inca privea putin distrasa un barbat cu barba ce se asezase pe scaunul sau din tablou pentru a atipi.