Cuvinte vechi

[Ema Snow]

" - N-avem timp!" gafaii Ema si o trase pe Tammy de mana. " Lasa-te sa aluneci!"
Nu era prea greu de facut. Aveau suficienta viteza, iar pietrisul aluneca sub picioarele lor. Coborara dealul cu chiu cu vai, dar rapid. Soimeanca se uita in jur, simtind parca pasii lui Porrin pe cealalta parte a dealului. Trebuiau sa gaseasca un traseu ascuns, ceva imbarligat.
" - Tamm... Nu putem... sa-l.. conducem spre... casele... noastre" reusi Ema sa spuna, inca tinandu-se de genunchi.
De cand era efortul fizic atat de rau pentru Soimeanca? Nu avea un raspuns si nici dispozitia de a se gandi acum la unul. Adrenalina ii pulsa prin vene, facandu-i inima sa bata nebuneste. ' Trebuie sa scapam de idiotul asta! ' era singurul gand din mintea ei. Trebuia sa o apere pe Keyanna. Trebuia sa faca ceva.
Cele doua incepura sa alerge iar, de data aceasta spre nord-est, in directia opusa caselor. Sareau peste trunciuri cazute de copaci si se invarteau pe sub ramuri rupte, simtind tensiunea in fiecare celula a corpului.
Ema auzi o vraja vajaind in spatele lor, dar prea departe pentru a le nimeri. Se opri, tragand-o pe Astropufa la adapostul unui trunchi. O privi in ochi, in timp ce vorbea repede.
" - Asculta-ma, imi pare foarte rau ca te-am bagat in porcaria asta! Crede-ma, nu am avut nici cea mai vaga idee ca el va veni aici. Poate ar trebui sa raman in urma, sa trag de timp. Asa ai putea fugi in sat dupa ajutoare"
Tanara se cutremura la acest gand. Porrin si alti sateni. nu vroia sa stie care erau pierderile.