We need to find

[Bell Evans]

• Pufni usor enervata; castelul era imens - putin spus - si ele trebuiau sa caute in fiecare sala? Ironia sortii.
  Dar nu avea alta varianta. Dupa ce luase decizia sa vina aici, in toiul noptii, i se parea cam aiurea sa plece fara sa gaseasca ceea ce cautau - fiind luat in calcul ,bineinteles, si faptul ca habar nu aveau ce cautau, dar asta era partea a doua.
  Intunericul se raspandea in jurul lor cu falfairi de aripi rapide, facandu'le sa tresara la fiecare zgomot sau rasuflare a vantului printre cioburile unor ferestre sparte de la parter.
  
  Si din nou era acolo, riscandu'si viata pentru Devoratorul care a facut atat de mult rau. Incepea sa se gandeasca daca mai merita. Ordinul avea chestiuni mult mai importante de rezolvat, iar prinderea lui Tomas si a lui Charles cazuse pe locul doi. Greseala fatala, ar putea adauga.
  Clatina usor din cap cand isi aminti de vechiul ei prieten, Charles Lestrange - ii aduse atat de mult suferinta in viata, incat ajunsese sa il urasca mai mult decat orice pe lume. Si totusi, nu il omorase cand avusese ocazia - pentru ca nu era ca el. Iar Devoratorul realizase si el asta, in cele din urma.
  
  Iesira din sala de clasa in care intrasera cu doar cateva minute in urma si intrara intr'o alta; dar aceasta nu mai era o incapere in care se tineau orele. Parea mai mult a fi un birou vechi, al unui profesor sau poate ingrijitor.
  "-Nu cred ca gasim nimic nici aici" ofta Bell, inchizand usa in urma sa.
  Verificara si celelalte incaperi de la parter - alte trei sali de clasa, o sala plina cu medalii si trofee, precum si imensa bucatarie din stanga scarilor - dupa care hotarara sa urce la etaj.
  "-Poate avem mai mult noroc acolo" continua tanara, cu o voce joasa.