Behind my eyes

[Bell Evans]

Ceasurile de la miezul noptii isi lasara imbratisarea asupra orologiului din hol, care batu ora 12. Pasii ii erau linistiti, aproape ghidati spre un anume loc. Stia exact ce cauta - un loc in care sa'si petreaca restul noptii. Era aproape disperata. Statuse destul in Biblioteca, iar Peeves reusise sa ii strice toate seara.
Strigoi afurisit! bolborosi ea, in timp ce urca treptele; scarile din marmura protestau zgomotos la atingerea pasilor ei delicati. Ecoul lor se raspandea in intreg holul, facand'o sa se grabeasca. Nu ar fi fost prea bine daca ar fi aparut Filch sau mai rau - din nou Peeves. Probabil ca daca l'ar mai fi vazut o data, nu s'ar mai fi abtinut si l'ar fi aruncat direct in lac.

Ofta usor, amintindu'si de toate escapadele nocturne din primii ei an la castel; fiecare amintire era menita sa ramana acolo, in adancurile inimii, pentru totdeauna.
Insa etajul VII i se infatisa pe dinaintea ochilor, iar fosta cercetasa se indrepta cu hotarare spre peretele magic. Trecu de trei ori prin fata zidului, asteptand ca usa sa se materializeze din neant. Aparu in cele din urma, iar tanara apasa cu blandete clanta din alama. Metalul rece ii trimise un fior in tot corpul, facand'o sa tremure. Chiar voia sa fie in siguranta cat mai repede.

Privi incaperea familiara din fata ei si zambi; era diferit de data asta - multe culori calde, o gramada de perne pufoase. Probabil mai era cineva acolo, pentru ca mai mult ca sigur ei nu i s'ar fi infatisat un asemenea decor.
"-E cineva aici?" intreba ea, putin indoielnica.
Se apropie de semineul in care ardea un foc vesel si zambi; ghemuita in fotoliu era Ema Snow - sefa casei Ochi-de-Soim.
"-Buna" murmura Bell, cu o urma de zambet in glas.