Behind my eyes

[Ema Snow]

Ema rasufla usurata. Se asteptase la ce era mai rau, de la un elev dornic sa-i distruga seara pana la ingrijitorul mereu morocanos. Era multumita sa o vada pe Bell inaintea ei. Cele doua nu se stiau atat de bine incat sa juri ca sunt prietene la catarama, dar nici nu puteai spune ca sunt dusmani. Soimeanca avea respectul ei pentru Bell. Stia cate facuse pentru Casa ei si de cu cat devotament si dedicatie se lasa in ajutor. Stia de la altii ca fosta Cercetasa era o persoana minunata si descoperise si ea acest fapt in plimbarea din Hogsmeade.
" - Buna" zambi si ea si se ridica.
Intr-un coltisor din mintea ei se bucura de senzatie. Ema fusese intotdeauna o persoana scunda, dar acum, intinzandu-si mainile si picioarele, i se parea ca este inalta, o silueta lunga printre pernele scurte.
Tanara isi dadu parul din ochi. De cate ori isi zisese ca trebuie sa se tunda oara? Inca se mai intreba de ce nu realizase aceasta actiune pana acum.
" - Ce mai faci, Bell?" intreba ea cu un zambet bland pe chip. " Nici tu nu poti dormi?"
Privirea Soimencei aluneca usor in stanga. Ema mangaie din curiozitate cea mai apropiata perdea, desi se uita iar la Bell, asteptand rabdatoare un raspuns. O incanta senzatia unica pe care i-o dadeau degetele ce alunecau pe materialul fin. Toti nervii erau in alerta, hipnotizati de matasea palida la culoare. Era lucios, alunecos, dar intr-un fel delicat si moale. Tanara nu-si amintea sa mai fi intalnit un asltfel de material.