Awake and Alive

[Ema Snow]

Ema zambi. Stia cum se simtea ea cand ii intreba pe altii acest lucru. Poate ca sala in care se afla Oglinda lui Erised accentua intotdeauna curiozitatea oamenilor.
" - Ceva ce inca nu inteleg... " raspunse ea cu un oftat. " Vad o sala mare si plina de lumina, dar lipsita de prezenta oamenilor."
Isi arunca iar privirea spre Oglinda, pentru a putea oferi un raspuns asa cum se cuvine.
" - Sunt multe lucruri regale, daca pot spune asa. Mobila de lux, tablouri valoroase cu rame aurite. Mai devreme, am zarit un domn. Avea aspectul unui majordom. Nu a facut decat sa-mi atinga umarul in reflexie. A plecat si nu a mai revenit de atunci..."
Se incrunta usor si chiar isi musca buza inferioara. De obicei, stia la ce sa se astepta sa vada atunci cand se uita in Oglinda si pana acum, nu se inselase. Isi dorise in primii ani sa isi vada sora acasa. Se intamplase. Isi dorise sa isi vada prietenii impreuna, dupa momentele de tensiune. Se intamplase de asemenea. Dar acum... Acum nu avea nici cel mai mic indiciu despre ce isi dorea. Ar fi vrut sa faca un exercitiu psihologic, sa-si acceseze cumva subconstientul pentru a descoperi raspunsul.
" - Sunt confuza" adauga Ema pe un ton ciudat.
Da, 'confuza'. Asta era un cuvant potrivit.