All dreams are lost in lies

[Evelyn Steel]

Eveline privea concentrata pe cer.Punctul se apropia din ce in ce mai mult.Eveline era sigura ca era Apolline desi nu o vedea inca din cauza cetii.Dar o simtea.Si dintr-o data inima sa o lua la goana.Era atat de curioasa de ce avea sa raspunda.Numai vorbise cu el de atat de mult timp.Oare mai o tinea minte?Nu prea credea.Nu se mai vazusera de cand erau mici.Si acum cand aflase marea veste,era si mai fericita ca el stia de lumea ei.Pentru ca nu stia cum sa ii ascunda lucrul acela.Si nici nu putea.

- E o bufnita Eveline! zise Elizabeth deodata facand-o pe Eveline sa tresara.Intradevar,era o bufnita.Iar cand se apropie si mai mult,Eveline isi dadu seama ca era Apolline.
Eveline se ridica grabita si deschise micuta fereastra.Apolline intra inauntru unde se infoie si se scutura apoi lasa scrisoarea lui Eveline pe locul sau liber.O ciupi usor dar cu dragoste apoi se aseza pe bagajul sau privind-o pe Elizabeth curioasa.Eveline privea scrioarea.Murea de nerabdare sa vada cum mai erau lucrurile in Londra ce o lasase in urma.