Behind my eyes

[Bell Evans]

Tanara zambi, privind decorul desprins parca dintr'o casa orientala; se lasa rasfatata de finetea bucatilor de satin ce coborau in spirale din tavan, mangaindu'i incet pielea fina si palida.
"-Se pare ca nu" raspunse ea, incet.
Parca nu voia sa tulbure tacerea profunda ce dadea un aer specific incaperii.
"-Mi se intampla foarte des" continua Bell, cu o urma de regret in voce.
I se intampla aproape in fiecare noapte, dar aceasta era deja partea a doua; avea probleme cu somnul de cand se stia - dar acestea se agravasera de cand ajunsese la castel. Probabil secretele Hogwarts'ului erau inca un motiv in plus pentru care nu ar fi trebuit sa doarma noaptea.

Ema se aseza din nou pe canapea, iar Bell lua locul de pe fotoliul din fata ei; pe masuta din sticla, cu picioare dintr'un lemn rosiatic, erau cateva lumanari ce palpaiau in obscuritatea camerei. Aruncau bucati mari de umbra pe peretii de un galben-pai, acoperiti de perdele si draperii.
Lua o perna si o stranse la piept, incercand sa faca fata propriei persoane; ii era atat de greu cateodata sa acopere golul din piept, ce parea ca avea sa o inghita. Insa de fiecare data reusea, fie ca voia asta sau nu.

"-Tu ce faci aici?" o intreba ea pe Ema, brusc.
Lasa sa i se asterne pe chip o urma de zambet, care incerca sa ii arate cat mai multa buna-vointa. Stia ca e o persoana deosebita, pentru ca era diferita de ceilalti. Ema isi ridica privirile spre chipul ei si surase la randul sau.