All dreams are lost in lies

[Evelyn Steel]

Eveline statu putin si se gandi la intrebarea lui Elizabeth.Da chiar ii era dor de David.De zilele acelea cand stateau in curtea ei din spatele casei si se jucau cu jucariile lui Eveline.Cum imparteau totul,chiar si ultima frimitura.Cum el fiind mai mare ca ea avusese grija intotdeauna de ea si o aparase,exact ca un frate.Cum pe masura ce crestea Eveline incepuse sa simta pentru el ceva mai mult ca pentru un frate si cum chiar ajunsera sa fie impreuna cateva luni.Acelea fusesera cele mai frumoase luni din viata lui Eveline,pana sa afle ce era.Iar apoi se despartisera.Si acum ii ducea dorul.

- Ba da imi e dor de el zise Eveline dupa o pauza mai lunga.Cateodata stau si ma gandesc cum ar fi viata mea daca nu as fi plecat.As fi fost langa el.Si cu siguranta am fi ajuns sa ne casatorim candva.Dar acum sunt fericita ca am plecat.Pentru ca mi-am dat seama ca daca ramaneam faceam cea mai mare greseala din viata mea.Imi este ca un frate.Si asa imi va fi mereu zise Eveline privind pe geamul Expresului cum soarele se lasa usor jos.