All dreams are lost in lies

[Effy K. Dietrich]

Fusese o întrebare prostească. Chiar trebuia să gândească mai mult înainte să vrobească. Desigur că îi era dor de el. Cum să nu îţi fie dor de cineva cu care împărţeai amintiri de când erai o mogâldeaţă . Aşa cum îi era şi ei dor de verişoara sa, Alicia, aşa îi era dor şi Evelinei de cel mai bun prieten al ei. Cu siguranţă că îi fusese tare greu Cercetaşei să vină aici conştientă că nu va putea fi niciodată sinceră cu David. Elizabeth ar fi vrut să fi fost atunci lângă ea, s-o ajute sau măcar să îi fie alături.
"Trebuie să fi fost tare greu. " Murmură ea uşor încruntată." Dar măcar acum poţi fii sinceră cu el , nu?" Încercă să găsească partea plină a paharului. Ştia că nu se pricepea să fie optimistă, natura ei de nemţoaică o făcea pesimistă. Dar îi plăcea să fie diferită şi ar fi fost minunat să se deosebească de ceilalţi nemţi în acest sens.