We need to find

[Bell Evans]

• Lacrimile ce se scurgeau alert pe chipul fostei soimence o derutara completa; abia dupa ce ii intinse bucata invechita de pergament si parcurse cu repeziciune putinele randuri se lamurise.
  "-E in regula, Rosalie; nu s'a intamplat nimic" murmura Bell, luand'o in brate.
  Nu spuse nimic pret de cateva momente; o lasa doar sa se descarce, fara sa intrerupa valul de tacere solemna ce se asternuse asupra lor. Cunostea prea bine senzatia pe care ti'o da o asemenea veste. Si nu voia sa o faca pe Rosalie sa ii fie si mai greu decat ii era deja.
  
  "-Sunt bine" sopti tanara, dupa vre'o zece minute.
  Bell aproba usor din cap, eliberand'o din stransoarea sa; ii dadu o batista din roba si facu o incercare de zambet. Nu puteau sta asa. Incepu sa rascoleasca si celalalt sertar; erau doar hartii, hartii si iar hartii. Sute de documente atent arhivate despre toti elevii care au comis "infractiuni" la Durmstrang. Si nu erau putini.
  Intalni mai multe nume cunoscute, dar prefera sa tina cont de faptul ca vrajitorii cu sange pur erau inruditi aproape in totalitate intre ei. Doar mama sa avea zeci de verisori printre cei care pastrasera magia in familie.
  
  Nu mai gasira nimic in acea incapere, asa ca o parasira in curand; iesite din nou in intunericul coridorului trecura la urmatoarea camera, care parea sa ascunda ceva dubios inca de la intrare.
  "-Aici e" sopti Bell, cu o voce plina de siguranta.
  Toate instinctele ii spuneau asta.