We need to find

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se simtea mult mai bine acum dupa ce plansese putin. Lacrimile sale nu mai erau atat de dureroase,timpul a invatat-o sa treaca peste multe cu fruntea sus si fiind cat mai puternica. In timp ce ieseau din acea incapere Rosalie o imbratisa pe Bell si ii multumise pentru ceea ce facuse pentru ea,o linistise , iar acum era gata sa lupte in continuare pentru a afla cat mai multe decat Porrin. Simtea ca nu se sfarsise totul aici,ca vor urma altele la fel de grave,daca nu si mai grave si stia ca si fosta Cercetasa gandea asa. Nu degeaba dorea sa inainteze. Cand aceasta se oprise in fata unei usi din fier cu manerul in forma de sarpe si spuse ca acolo mai trebuie sa existe ceva, Rose doar incuvinta si prefera sa intre in tacerea incaperii . Un scartait se auzi cand apasase pe cleanta,de parca cineva ar fi strigat,dar doar asa dadea impresia. Inghiti in sec , dar intrara deodata. Aici era ceva necurat , cu siguranta. Bell nu se inselase, nici nu avea cum .

Se uita cu o privire inerta la Bell asteptand ca aceasta sa reactioneze cumva,dar amandoua ramasesera nemiscate. Camera acea trimitea fiori oricui ar fi patruns in strafundul ei. Era atat de intunecata, cu niste jaluzele negre cu un constrast de verde ca jadul, doua scaune vechi si multa mobila derapanata. Rose se simtea de parca totul va cadea peste ea,dar nu asta era important acum, asa ca trebuia sa taca si sa .. caute. Ce cautau ele de fapt nu se stia,dar la fel ca data trecuta: erau sigure ca era vorba despre ceva important. Rose se duse pana la fereastra si trase jaluzele sinistre , iar cand incerca sa deschida geamul pentru a patrunde o mica raza de soare in incapere se caise ca a facut asta fiindca sticla de la geam cazuse si o taie usor.
"Ah. Se pare ca nu a mai fost nimeni demult pe aici!", rostise Rosalie incercand sa fie sarcastica,dar se taiase destul de grav. Ei,nu era nimic ce nu se putea rezolva,totusi ..