Dejame demonstrarte que te amo

[Ginny Anne Alden]

Capitolul 1 Esta es mi vida.

Dimitri Auguste pov.

Cineva spunea ca “Despre viata nu se poate scrie decat cu un toc inmuiat in lacrimi.” Si avea dreptate,mare dreptate, Pentru mine poate au fost prea multe.
Cine sunt eu?Un tip ciudat de vre-o 18 ani cu parinti divortati si doua surori care habar nu au ce e aia viata,cu o iubita dorita de tot liceul;cu parul negru ca smoala si lung pana la baza umerilor,care canta la chitara in timpul pauzelor si care in cea mai mare parte a timpului este considerat un ciudat.
Ei bine,nu asta este viata pe care mi-o doream,nu astea sunt criteriile mele. Alicia era iubita mea,da cea mai populara fata din liceu,facea parte din categoria majorete adica din start o barbie. Nu stiu prin ce minune s-a uitat ea la mine cert e ca ma place,sau cel putin se straduieste,daca totul este sau nu un pariu facut de gasca ei nu am de unde sa stiu,si in fond nici nu imi pasa.
Alicia e inalta,are parul blond,ochi negrii,si forme de invidiat. Insa nu e perfecta,nimeni nu e perfect. Sincer comportamentul ei lasa de dorit. Dar atat timp cat eu primeam putin afectiune ce ma durea pe mine unde se duce si ce face ea? Oricum multe barfe sunt acum prin liceu despre mine,si toate sunt acleasi,m-am cam saturat sa le aud in fiecare zi. “Dece sta Alicia cu ciudatul ala ce o fi gasit la el?” sau “Sigur e fortata sa stea cu el,o are cu ceva la mana sigur! Alicia nu ar sta niciodata cu un ciudat ca el”.
Insa nimeni nu a incercat niciodata sa descopere sufletul ce sta in corpul asta. Si nu vreau sa ma laud,chit ca eram ciudat,anul trecut am fost in top zece cei mai sexy tipi din liceu.
As vrea ca macar odata sa vada dincolo de trupul meu,sa vada inima ce tanjeste dupa altceva,ce tanjeste dupa sentimente diferite.
Nu am considerat niciodata ca eu sunt cel batut de soarta. Poate ca viata mea nu e roz,si poate ca parintilor nu prea le pasa de noi,dar nu sunt nici pe departe cel mai oropsit de soarta.
Da as fi vrut ca familia mea sa fie unita,sa fim un intreg,dar de ceva timp mama si tata nu mai puteau sub nici un chip sa stea sub acelasi acoperis,in fiecare seara imi puneam castile in urechi si dadeam drumul la muzica cu volumul pe maxim doar ca sa nu le aud tipetele.
Acum stau cu tata,tribunalul asa a decis,eu cu tata iar surorile mele cu mama. Nu m-am inteles niciodata cu surorile mele,si probabil e mai bine sa stau cu tata. Aici am prieteni,gasca mea si prietena mea,nu puteam sa plec cu mama,indiferent de ce zicea judecatorul. Eu nu aveam sa locuiesc cu mama.
De cand ai mei se despartisera incepusem sa cant la chitara. Prima oara a fost doar ca sa ma mai distrag de la durerea ce persista in inima mea,nu am crezut ca va fi asa de greu,dar pentru a mia oara m-am inselat,mi-a fost greu. Zdranganeam corzile facand sa iasa niste sunete ingrozitoare,tata zicea ca mai bine ii tipam o zi intreaga decat sa auda “cantatul” meu. Apoi a inceput sa imi placa,am cautat profesor de chitara si l-am pus pe tata sa imi plateasca orele. A fost fericit sa stie ca nu mai aveam sa scot zgomotele alea infernale. Incetul cu incetul am invatat iar acum nu mai plec nicaieri fara ea.
Poate ca in ochii altora par un ciudat,dar pentru mine sunt doar eu Dimitri Auguste.