When love is in excess...

[Ema Snow]

Fetelor, va multumesc enorm ><

Si ca sa mai dezlegam putin din misterioasa personalitate a lui Thomas... Sper sa va placa

Scrisori niciodată trimise
(Perspectiva lui Thomas)

„It’s not love that you need but it’s love that you like”

Într-un moment de luciditate rară, luasem o decizie. Era varianta cu care puteam trăi. Aşa că m-am aşezat cuminte la masă şi am început să scriu.

„Dragă Penelope,

Am avut parte de zile minunate alături de tine. Eşti o persoană pe cinste, dar ai momentele tale. Ca oricine altcineva, da, înţeleg, dar la tine… se agravează.

Probabil crezi că eşti precum nu ştiu ce Jackie sau precum o divă atunci când porţi acei ochelari de soare ai naibii de urâţi. Şi mergi prin jur, înţepat, cu nasul sus, în vânt.

Oh! Şi mai e aceea „linie de creier”, lista cu ce consideri tu inteligent. Presupun că eu sunt ultimul în ea… Oricum, eu m-am pierdut printre cuvinte şi idei atunci când mi-ai dezvăluit-o. Dar e un lucru bun că eşti frumoasă, drăguţo.

Când „Justiţia Păcii” – apropo, lumea normală o numeşte poliţie – ţi-a pus întrebări, ar fi trebuit să ştiu suficient ca să-mi pun o vestă anti-glonţ. Să trăiesc cu tine îmi face viaţa alunecoasă.

Şi cine – sau ce – îmi poate explica logica ta lipsită de minte? Ar trebui să fi proiectul ştiinţific al cuiva. Dar e un lucru foarte bun că eşti frumoasă, drăguţo. Al naibii de bun!

Ai o zi a ta, o singură zi, dar aminteşte-ţi, drăguţo, că aceste momente şi lookuri nu vor mai ţine. Vor cădea.

Cu drag,
Thomas”


„Dragă Audrey,

Când ne-am întâlnit prima oară, erai atât de tăcută şi retrasă. Dar acum, bănuiesc că ar trebui să fiu ucenicul tău. Eu vorbesc prea mult şi prost. Cum am făcut-o odată şi ţi-am demonstrat-o.

Eşti pentru mine reprezentarea unei bucurii la fel de mare precum Moş Crăciun şi sacul lui cu jucării pentru un copil. Să trăiesc cu tine e precum atacul unui rechin. Surprinzător, devastator, rapid. Şi nici acum nu ştiu cum de am supravieţuit atâta amar de vreme fără această viaţă.

Acum sunt un diavol roşu în capă mătăsoasă, în timp ce tu eşti un înger. Îmi este greu să ajung la tine. Privirea ta îi năuceşte chiar şi pe Adam şi Eva. Mă pierd în ochii tăi, fermecat de ce pot găsi acolo.

Acum, eu am evadat, în timp ce tu ai rămas încă o prizonieră. Dar nu pot pleca, nu pot porni pe acest drum ştiind că tu nu mă aştepţi la capăt. Orb, urmez adevărul şoptit de propria-mi inimă, îţi număr respiraţiile şi mă agăţ de imaginea ta. Nu-mi pasă dacă această cărare mă duce la pierzanie sau la sărăcie. O să fac rost de bani prin a-mi vinde măseaua de minte. Sunt la jumătatea drumului spre dragoste, iubito, iar tu eşti energia ce mă pune în mişcare.

Nu sunt bun pentru tine. Nu te merit, iar asta mă doare, deşi ştiu cât e de adevărat şi ştiu că eu sunt de vină.

O să mă întorc, iubire, o să mă întorc la tine. Nu e dragostea de care ai nevoie, dar e dragostea care îţi place.

Te iubesc, Audrey
Thomas”

Nu am recitit scrisorile, dar nici nu am avut curajul să le trimit. Le-am încuiat într-un sertar şi le-am lăsat acolo, până când voi fi pregătit să accept consecinţele deciziilor mele.