Lumina coridorului intunecat

[Alice Swan]

"Hey, nu trebuie sa iti ceri scuze atunci cand plangi! De aceea sunt prietenii ca sa te inteleaga." Spuse fata facand o pauza lunga gandindu-se la ceva ce ar putea sa o linisteasca.

"Se pare ca ai trecut prin niste momente grele, insa crede-ma ca si eu am trecut." Spuse aceasta facand o pauza deoarece era prima oara cand vorbea despre acele zile negre.

"Cel la care am tinut cel mai mult a plecat lasand in urma lui doar o scrisoare in care nu explica de ce a plecat spunea doar ca asa e cel mai bine!" Aceasta facu din nou o pauza mare deoarece lacrimile isi facura aparitia pe obrazul ei rece.

"Problema e ca ultima oara cand ne-am vazut i-am spus ca il urasc si ca nu vreau sa il mai vad nicioadata!" Aceasta nu mai era capabila de nici un cuvant deoarece lacrimile erau mai puternice decat vointa ei de a le opri. Aceasta isi drese glasul isi mai sterse din lacrimi si spuse cu vocea ragusita.

"Imi cer scuze! E prima oara cand vorbesc despre asta." Ii spuse fortandu-se sa zambeasca, insa esua.