Astropufisor zapacit!

[Ellena R. Howard]

Brusc este prinsa de incheietura mainii si trasa inapoi. O priveste pe fata din fata ei, incercand sa disimuleze faptul ca incepea sa isi pierda rabdarea. In general fugea de probleme, cat de mult putea, dar daca era incoltita si nu avea scapare era dispusa sa riposteze. Nu avea de gand sa moara, nu inainte sa isi termine "misiune" ei. Sa invete vindecarea, sa invete sa poata salva vieti, nici de cum sa le curme.
Fata o ameninta, Ella decide sa ii faca jocul, indiferent daca avea sa piarda sau sa castige. Citeste insa imediat ura nestapanite din ochii fetei, coltii deja afisati aproape complet. Realizeaza ca avea in fata pe cineva puternic, poate prea puternic pentru ea. Insa problema ei era inca instabilitatea. Devenea instabila daca era bruscata, lovita sau se simtea incoltita. Asa posibil ca fara sa vrea puterea ei sa creasca considerabil.
Insa de dragul privirilor din sala, decide sa taca si sa intre in jocul periculos pornit de tanara fata.
"-Afla ca nu imi pasa ce crezi despre mine sau ce vrei de la mine, asa ca te rog frumos sa imi dai drumu" spune ea cu o voce aparent calma si linistita, privind-o cu relaxare si calmitate pe fata din fata ei ce o strangea de incheietura din ce in ce mai tare.
Privirea devine fulgeratoare deja din ochii fetei din fata ei, ea isi pastreaza calmul, nedorind sa scape de sub control. Intr-o reactie de frustrare usoara se smuceste din mana fetei, si da un pas in spate, ramand in fata ei, privind-o cat de calm poate. Nu putea risca sa fie muscata sau sa moara de mana fetei. Sala deja era in delir la privirile celor doua, incepusera deja care cum sa susoteasca despre ce avea sa se intample. Ella insa stia, zambetul ala "prietenesc" nu era deloc prea atragator.
Oricum , si daca avea sa fie atacata, deja cauta in gand unele vraji de vindecare, deoarece nu avea de gand sa contraatace, doar sa se apare. Asa era ea, prefera sa se lase ranita ca sa fie bine pentru restul.