Intamplari neprevazute

[Theodor Carter]

Theodor a deschis usor ochii pentru a vedea, cam neclar, conturul vag al unei persoane mai inalte langa care era o alta persoana mai mica.

"Isi revine!" spusese o voce de barbat de la silueta mai inalta.

Theodor a inceput sa isi recapete usor vederea, pentru a vedea un domn inalt imbracat respectabil care tocmai ii pusese o perna sub cap, iar in fata lui era o fata tanara cu o bagheta luminoasa indreptata spre el. Din instinct a lovit-o cu piciorul in mana, cazandu-i bagheta din mana.

"Ce vroiai sa faci?" a spus Carter ridicandu-se cu greu si in dureri.

"Vroiam doar sa te vindec." A spus aplecandu-se dupa bagheta de pe jos.

"Tu cine esti?" l-a intrebat domnul inalt.

"Nu e treaba ta." A raspuns Carter.

"Avand in vedere ca te-am salvat, ai putea macar bunul simt sa-l ai sa ne spui." i-a spus fata reluandu-si vraja de vindecare. "Eu sunt Alice." ii spusese.

"Iar eu sunt Lee." Continuase domnul de langa.

"Meh... Ma numesc Carter; Theodor Carter. Urmaream niste Dementori de cateva zile dar se pare ca mi-au intins o capcana." a raspuns asezandu-se inapoi pe perna.

"Urmareai Dementorii? Deci esti vrajitor!" i-a raspuns fata cu o oarecare urma de uimire pe fata.

"Intr-adevar, sunt. Dar nu simt prezenta baghetei mele. Mi-au luat-o cumva?" a intrebat-o pe fata.

"Nu, te-am adus exact cum erai de acolo; nu ti-am luat nimic." i-a raspuns.

"Atunci trebuie sa fie inca acolo. Trebuie sa mi-o recuperez!" a raspuns ridicandu-se rapid din pat si chinuindu-se sa se indrepte catre usa.

"Daca ai rabdare sa ne explici ce s-a intamplat, te vom ajuta." i-a spus domnul Lee.

"Fie!" a raspuns asezandu-se pe un scaun de langa usa. "Acum 7 ani am gasit un fugar care se ascundea pe terenul parintilor mei. Cum banuiam, era vrajitor - acesta m-a invatat tot ce stiu, m-a invatat vraji cunoscute de el, m-a crescut in timp ce parintii mei erau intotdeauna plecati la munca. Timp de 5 ani m-am tot antrenat sub tutela lui. Dar intr-o zi, a disparut pur si simplu. Nicio urma de el nicaieri. Tot ce am gasit in urma lui a fost o bucata de piatra neagra - piatra de pe bagheta lui. Stiam ca nu ar fi plecat pur si simplu lasandu-si piatra acolo. Am luat-o si am mers in cautarea sa. Piatra inca emana cu prezenta sa asa ca putea sa il simt daca era aproape. Cand am salvat un om din ghearele acestor Dementori, am simtit prezenta lui. De asta ii urmaresc... Dar au reusit sa ma pacaleasca unul din ei atragandu-ma in pestera." a spus oprindu-se umpic din cauza durerilor.

"Ideea e ca trebuie sa-mi recuperez bagheta. Fara piatra aia nu il pot gasi. Ma ajuti sau nu?" a spus sprijinindu-se de usa si asteptand un raspuns.