We need to find

[Bell Evans]

• Sopti Vulnera Sanentur! si privi cum rana lui Rosalie se vindeca; adora magia cand venea vorba de asemenea situatii. Totul era atat de simplu fata de Lumea Incuiata; nici macar nu putea exista un termen de comparatie.
  Rose isi ridica privirile spre ea si multumi incet; Bell insa clatina usor din cap, spunandu'i ca nu era vremea de multumiri. Trebuiau sa caute lucrul pentru care se aflau acolo. Si probabil avea sa le ia destul de mult timp. Motivul era mult prea simplu - habar nu aveau ce cautau. Era ca si cum ai fi rascolit un car cu fan sa gasesti un ac.
  Zambi ironica, realizand ca nici macar atat nu era; nu stiau ce "ac" sa caute. Dar macar aveau o parte din proverb - ditamai Durmstrang'ul, care putea fi considerat cat o mie de care cu fan.
  
  Simtea cum timpul trecea in defavoarea lor; erau deja de doua ore la castel, conform micutului ceas de pe incheietura fostei cercetase. Lasa maneca pelerinei sa cada in jos si se intoarse spre Rosalie.
  "-Trebuie sa gasim nenorocitul ala de lucru pentru care am venit aici!" spuse ea, oftand.
  Se saturase; insa nu putea sa lase totul balta. Se simtea datoare fata de propria persoana. De atat de multe ori regretase unele lucruri pe care ar fi trebuit sa le faca, incat acum nu se mai gandea de doua ori inainte.
  
  Se apropie incet de o noptiera cu picioarele rupte, care era pravalita pe podea; dadu incet praful la o parte, straduindu'se sa nu inghita prea mult din el, si deschise micul sertar. Alte hartii invechite de trecerea timpului iesira la suprafata, multumind parca celui care le scosese din inchisoarea intunecata.
  Incepu sa citeasca printre randuri; insa nu erau decat cateva documente care aduceau un plus de informatii despre renovarea Turnului din partea de Est a castelului - intr'un cuvant: nimic folositor ei.
  
  Trecu la urmatoarea piesa de mobilier, care era un fel de birou; insa nu era prea sigura ca putea fi numit asa. Era mult prea deteriorat. Si totusi, avu mai mult succes cu el.
  De indata ce deschise usa, vazu un mic cufar pe raftul de sus. Il lua si il privi pret de cateva clipe. Era dintr'un lemn de santal, incrustat cu zeci de pietre de safir ce straluceau feeric in lumina baghetei sale.
  "-Rosalie?" striga Bell, cu bataile inimii sporind. "Cred ca am gasit ceva" continua ea, cand tanara fu suficient de aproape ca sa vada micutul cufar din mainile sale.