Sunny day

[Ellena R. Howard]

Observa si ea ca tanara profesoara nu era deloc incantata ca ea incerca sa o respecte. Dar firea ei nu permitea sa vorbeasca cu ea de parca ar vorbi cu o oarecare. Ridica putin privirea catre cer si admira parca cu patima acei nori pufosi, acei nori de gheata ce dispar insa de pe cer,lasand razele puternice ale astrului ceresc sa mangaie frunzele copacilor batute de vant. I se parea o atmosfera incredibila, prea frumoasa, dar totusi era o zi de vara.
Este trezita de cuvintele fetei de langa ea, si muta iar privirea, ficand-o pe fata ce o privea calmd si cald, spre mirarea ei si mai ales spre bucuria Ellei.
"Nu trebuie sa imi spui 'doamna profesoara' decat la ore.Oi avea eu 21 de ani,dar ma simt atat de incomod. Poti sa imi spui pe prenume,stai linistita! Nu ne asezam si noi pe o banca?" Intreaba ea cu un zambet placut. Isi da seama imediat ca soimeanca era inantii bune si pare extrem de prietenoasa. Asta fiind destul de ciudat pentru ea. Auzise ca cei din casa soimenilor, nu erau prea prietenosi, erau mandri si greu sa le intri la suflet.
Afirma doar din cap in fata fetei si calca cu pasi mici si repezi, dar plapanzi, parca nedorind sa calce firele vezi de iarba ce duceau ca un covoras special pregatit parca catre locul de asezare. Florile multicolore din jur si iarba de un berde crud, o fascinau pe tanara astropufa, facand-o sa zambeasca satisfacuta si mai mult decat fericita.
Ajung amandoua in acel loc si se aseaza sfios pe banca langa soimeanca. Isi lasa spatele pe marginea bancii si capul usor in spate, afisand un zambet libertin. Da, iubea libertatea mai mult ca pe orice. Iubea sa faca ce doreste, sa admire natura mama, sa fie ea insasi mereu. Desi cateodata putea fi considerata un pisoi inefensiv avea si ea punctele ei forte.
Gandurile ii zboara cu cat ridica privirea mai mult si lasa capu pe spate mai intens. Priveste cerul de albastrul marii involburate, presarat de colo-colo cu nori catifelati, ce straluceau in bataia mingii de foc de pe cer ce emana o caldura intensa dar adierea de vant din jur facea ca acea caldura sa fie risipita, lasand o temperatura placuta, perfecta de stat undeva jos si de lenevit.