You should listen to me

[Ema Snow]

Poate ca toate intamplarile puse de destin in calea ei o faceau pe Ema creativa. Dar ea alunga acest gand.
Ridica usor barbia la atingerea palei de vant. Ii placea. Desi nu era un vant puternic, ii involbura o clipa parul, in timp ce-i atingea fata, ca si cum ar fi cercetat contururile ei. Precum un aparat de precizie sau un mulaj digital. Ema isi deschise incet ochii. Vedea frunzele copacilor ca prin ceata. Dar problema se rezolva dupa ce clipi de doua ori.
Un zambet vag i se contura in coltul buzelor, iar Soimeanca isi indrepta privirea spre Tora.
" - Ti-e frig?" intreba ea bland, deschizandu-si ochii larg.
Ar fi fost politicos sa astepte un raspuns. Ema se ridica si se duse la copacul 'numit'. Isi despleti camasa si o scutura zdravan, cercetand-o pe drumul de intoarcere sa nu aiba vreo crenguta sau vreo gaza prinsa in material. Soimeanca isi relua pozitia de langa Cercetasa si ii aseza Torei pe umeri camasa.