Sunny day

[Ellena R. Howard]

Isi da seama ca probabil nu spusese un lucru prea bun. O priveste pe soimeanca ce parea trista acum, si ce isi lasase spatele pe marginea bancii de lemn. Parea pierduta, ochii ei licarind a trsitete. Deja se simtea penibil ca o facuse sa se gandeasca la trecut. Banuia ca, ca orice persoana poate nu avusese un trecut fericit, iar asta ii aducea aminte de ea insasi. Doarele ii batea puternic in parul de culoarea ciocolatei amarui, ce o facea sa se incalzeasca in tot corpul, posibil sa delireze. Nu dorise sa ii faca reau fetei, nici de cum, intentia ei fusese una buna, adica chiar o aprecia si inca foarte mult. Mai ales ca fiind sora lui Ginny , era deja cea mai buna prietena pentru astropufa, mai ales cand putuse vorbii asa deschis cu ea si fara perdea.
Insa se dezamagise pe ea insasi cand o vazuse pe fata ca se intristeaza. Incearca sa disimuleze asta prin zambet cald si placut. Nu o putea mintii insa pe tanara astropufa. Ea stia cel mai bine cum e sa suferi si sa ascunzi asta. Asa o citise si pe Ginny, si pe toti din jurul ei.
Exact cand dorea sa isi ceara niste scuze sormeanca o opreste si incepe sa vorbeasca. Ella o priveste cu atentie usor amuzata cand scanceste din cauza ca isi prinsese parul undeva de dunga bancii. Insa ciuleste urechile ascultand-o cu atentie, pe tanara ce acum zambea si parea fericita.
Dupa ce fata isi termina replica, astropufa zambeste. Avea dreptate, stia ca nu trebuie sa aibe incredere in nimeni, ca cel mai bun prieten iti poate intoarce spatele cand poate aveai nevoie de el, sau te ataca, riscand sa iti pierzi viata. Asta era posibil foarte bine aici la hogwarts. Insa ea nu se ingrijora, avea incredere infinita de impartit tutror din jur , iar tradarile erau ceva ce o intareau efectiv.
Mereu cand pica odata, tradata sau atacata de cineva drag, se ridica si mergea mai departe la puterea a doua. Stia sentimentul dar niciodata nu ii dadea atentie, dar era si atenta, desi impartea cu incredere si puritate in stanga si in dreapta, nu se atasa la maxim de nimeni. Nu dorea ca rana facuta la o tradare sa fie de doua ori mai adanca. Chicoteste aducandu-si aminte de propria viata, de copilarie, de batai, tradare, lacrimi, dar cel mai mult duruse ignoranta si indiferenta parintilor ei ce o alungasera efectiv din cauza ca nu intelegeau puterile ei.
"Sti, imi place sa impart cu incredere peste tot, poate asta sunt eu, am invatat sa nu fiu cum sunt parintii mei, ignoranti si indiferenti fata de prpriul copil, poate din acest motiv incerc mereu sa fiu asa cum sunt. Stiu pericolele ce ma pandesc, cateodata chiar mi frica de asta, dar pana la urma orice suflet isi are moartea, nu mi frica de ea deloc, daca e sa mor ucisa sau tradata de cineva drag, o fac cu bratele deschise, poate acolo sus e mai bine...." spune ea deja dezarmata de propriile cuvinte. Niciodata nu se gandise cum e sa mori. Daca doare sau nu, daca suferi sau visezi in acest timp, nu avea importanta. Pentru ea conta sai bucure pe cei din jur, sa mearga mai departe cat de mult poate si daca se poate sa lupte pana la ultimul cartus ca sa demonstreze ca ignoranta nu este o cale buna pentru a duce mai departe o relatie de orice fel.