I try touch my dream!

[Ellena R. Howard]

Buna tuturor, am venit cu un fic nou, asa singurica de capul meu Nu va zic nimic de fic, o sa va las sa ghiciti singuri despre ce e vorba.
Lectura placuta.

I try touch my deam!

Cap1. Fumul risipit in noaptea neagra.

-Mama, de ce? de ce l-ai alungat pe cel ce il iubeam? vocea imi era serioasa dar extrem de furioasa. As fi fost in stare sa o omor pe mama mea buna de nimic, ce efectiv il alungase pe Sasha, baiatul ce eu il iubeam ca pe viata mea.
-Sa dea Dumnezeu sa te duci unde s-a dus si tati, faci umbra pamantului degeaba, nu faci decat sa alungi pe toti din juru tau si sa te ineci in alcool cat e ziua de lunga, crezi ca tata ar fi fericit? deja o uram. Incercasem in astia doi ani de cand tata murise intr-un accident de masina, sa o consolez pe mama mea, ce inainte era o femeie extraordinar de frumoasa, draguta, iubitoare, era exact ce si-ar fi dorit orice barbat. Dupa moartea lui s-a inchis in ea, ia alungat pe toti din jurul ei, a inceput sa-si innece amarul in alcool toata ziua. Nu mai era deloc fiinta plapanda dinainte. Arata ca o alcoolista, o betiva innascuta, deloc interesata de cei din jur. Parca uitase ca mai are o fiica ce totusi o iubeste. Asa la indepartat pe Sasha, un baiat de care ma indragostisem, iar cand am avut ocazia sa ma intalnesc cu el si realizasem ca si el ma iubea, mama efectiv la scarbit cu felul ei murdar de a fi.
-Sa nu indraznesti fetito sa....
-Sa ce mama? sa iti aduc aminte ca tata era un om bun? un om cu suflet ce nu facea ce faci tu acum? in momentul asta vi cu mine la clinica de dezalcoolizare din orasul vecin, fara comentarii. Spun rece , plina de draci. Sasha oricum ma ura acum, macar de ea sa am grija. Desi ma purtam rece, o iubeam, imi daduse viata si avusese grija de mine ca de un inger pana la o varsta destul de mare. Doar pe ea o mai aveam.

Din acea seara, nu imi mai aduc aminte nimic. Inafara de cearta mea apriga cu mama, de cateva scene ce sunt prea putine si prea scurte, un sigur lucru mai retin. Tipatul ei ascutit cand farurile din timpu noptii ma orbesc pe mine efectiv si intru cu masina sub un tir ce venea de pe contrasens. Ea a murit pe loc, din cauza incapatanarii mele de a o duce la spital. Puteam sa merg pe timpul zilei, dar nervii mei scapsera de sub control vazand-o iar beata pana aproape de coma. Iar asta ma facut sa o omor fara sa vreau.
Nu cred ca am sa ma iert vreodata. Nu cred ca o sa ma ierte nici Dumnezeu. A trecut un an lung. Am implinit douazeci de ani, am un loc de munca, imi continui facultatea, incerc pe cat posibil sa ii fac pe ai mei mandri de mine. Stiu ca probabil ei ma privesc de acolo de sus, mereu au visat sa devin cineva, tata sa devin cantareata la pian, iar mama sa fiu o femeie de afaceri careia sa nu ii lipseasca nimic. Am reusit, le-am indeplinit dorintele amandurora. Am absolvit liceul de muzica si dans cu medie mare, cantand a pian, iar acum fac facultatea de stiinte economice si de drept. Asa incerc mereu sa ma consolez, sa ma consolez ca au murit amandoi fara vina. Tata din cauza neatentiei iar mama din cauza mea.

Fara sa imi dau seama se luminase de ziua. Iar pierdusem noaptea fumand tigara dupa tigara, pierzandu-ma in ganduri si incercand sa-mi aduc aminte toata acea noapte. Avusesem o amnezie dupa accident,iar amintirile sunt foarte putine. Cateodata ma gandesc ca poate este mult mai bine asa. Ceea ce nu vad si nu simt nu ma poate ranii. Dar gandul ma ucide, gandul ca mi-am ucis fara intentie propria mama din ambitie, ma face cateodata sa renunt la tot ce am realizat pe Pamantul asta si sa ma sinucid. Un aer rece invadeaza camera ce se lumina deja putin, de la soarele ce incerca sa bata prin draperiile albe. Stiam deja acel aer, il cunosteam, se pare ca aveam vizitatori.

Incetul cu incetul micul fotoliu de culoarea sangerie din coltul camerei, capata o culoare mai inchisa, aerul din camera devenea din ce in ce mai rece si sufocant in acelasi timp. Privesc in acea directie, stingand ultima tigare din pachet in scrumiera deja plina cu chistoace arse.
-Lexa ... trebuie sa te avertizez.
Vocea feminina se auzea in ecou, iar in camera mea pe fotoliu isi facuse aparitia o fetita cu un par ce parea ud, cu niste haide ce la fel,pareau ude pe ea, cu o aura alba ce o inconjura si stralucea foarte puternic. Sub ochii negri ca doua abisuri nemarginite, avea cearcanea negre, iar fata ii era alba ca varul. Emana o raceala puternica, foarte puternica. Asa emanau fantomele ratacite, ce nu puteau sa vada lumina. Da, de la accident am inceput sa imi fac diferiti prieteni "ciudati". Cineva mi-a spus ca daca ma invinovatesc mereu si continuu de o tragedie, imi pot descoperii darurile. A avut dreptate. Darul meu de a putea vorbii sau vedea fantomele este unul extrem de ciudat. Dar m-am obisnuit, nu pare asa de rau daca nu le superi.
-Despre ce micuta Alesia? vorbeam in general frumos cu "amicii" mei, deoarece multe fantome ce-mi cereau ajutorul erau instabile, iar daca le suparam puteam risca sa mor. Nu de asta imi era frica, imi placea sa ajut lumea, dar cu treaba asta ma bagasem in probleme destul de des.
-Esti urmarita, nu ti se vrea binele Alexa. Vocea ei rasuna in camera mea asa de clar. Desi era rece, ea era o fetita ce murise inecata de mica, nu isi gasea linistea pana nu afla cine a impins-o de pe acel ponton.Incercasem de cateva ori sa aflu dar esuasem. Nu eram detectiv , dar isi varsa "amarul" cu mine, povestindu-mi despre ea.
Nu apuc sa raspund, ca aceasta dispare, lumina soarelui inconjurand camera, iar aerul devenind mai cald. Plecase, iar eu mut privirea catre fereastra, gandindu-ma ca urmeaza o noua zi.

Personajele: Alexandra.

Sasha.