Midnight escapade.

[Ema Snow]

Ema tinu scara improvizata atunci cand Melisse urca. Se catara si ea apoi, oftand cand realiza ca trebuie sa se ridice din maini. Niciodata nu avusese putere in brate. Intotdeauna era tachinata de mama ei ca are maini de burete.
Se ridica si o urma pe Cercetasa, tarandu-se impreuna prin tunelul metalic. O deranja enorm sunetul scos atunci cand genunhii lor loveau podeaua, asa ca fusese foarte recunoscatoare puterilor divine cand au descoperit ca sistem se continua prin pereti, fiind construiti in piatra.
Se simtea ca aerul era mai rece, dar nu era ceva deranjant. In curand, se pierdura de tot in intuneric. Ema isi scoase bagheta, cu greu, ce-i drept, datorita spatiului ingust, si o aprinse. Nu putea inainta cu ea in maa. Lumina s-ar fi plimbat intruna in fata ei. Si-o baga in bluza, agatand capatul luminos de lantisorul subtire din argint. Se simtea ca un muncitor in mina, cu lanterna agatata de cap. Diferenta era ca ea nu avea lanterna, nu o avea pe cap si probabil ca minerul ar fi avut mai mult spatiu de desfasurare.
" - Stii, Mel, niciodata nu m-am gandit sa cunosc Hogwarts-ul din acest unghi" chicoti Ema.