Big girls don`t cry

[Effy K. Dietrich]

Îi înţelegea îngrijorarea cu care o privise la început. Şi ea se temea de fiecare dată când ieşea noaptea din Turn să nu dea peste vreun profesor , sau mai rău Filch. Îi plăcea faptul că Cercetaşi erau în fruntea clasamentului şi nu dorea ca acest lucru să fie schimbat doar din cauza neatenţiei ei.
Când o întrebase ce face aici , Jennifer îi răspunsese ezitând că aşa simţise, că de fapt nu prea ştia ce caută aici. Acest lucru o făcu pe Elizabeth să se încrunte . I se părea un pic deplasat motivul, poate chiar ilogic. Dar acest moment de cumpănă trecu repede căci îşi dădu seama că spunea adevărul. Pe chipul Cercetaşei se desluşea sinceritatea. Şi în plus, chiar şi Elizabeth avea momente în care făcea lucruri doar fiindcă aşa simţise.
"Vrei să vin cu tine?" O întrebase Lizz , iar răspunsul din partea lui Jennifer veni afirmativ.
Se apropie de colega sa Cercetaşă şi , când se asigură că sunt la acelaşi nivel, o porni la pas printre copaci.
Era cu adevărat întuneric, dar ochii lui Elizabeth erau obişnuiţi cu negrul acela profund. Cercetaşa îşi ridică ochii albaştrii spre lună şi se încruntă , simţind iar durerea împungându-i fruntea precum un pumnal.