Lumina coridorului intunecat

[Ema Snow]

Ema isi stramba usor buzele, ganditoare. Era un gest pe care il facea inconstient. Poate ca exista o posibilitate. Ochii ii sclipira pentru o clipa si se intoarse spre Alice cu un zambet vag.
" - Stii cum bufnitele reusesc mereu sa livreze scrisorile? Chiar daca noi nu stim unde este exact destinatarul?" intreba ea, cuprinsa de o nerabdare ciudata. " Poate ca merita sa incerci sa-i trimiti o scrisoare. Poti sa i-o trimiti cu bufnita mea. Artemait e descurcareata, in ciuda faptului ca pare plina de sine"
Zambi de adevaratelea. Deja isi imagina bufnita ei alba conturandu-se in noaptea neagra.
Desigur, nu stia cat de corecta era aceasta 'teorie' a ei, dar Ema nu gasea in momentul de fata alta modalitate. Si cel putin, aveau sa stie ca incercase.
Se intreba daca Art ar fi auzit-o de aici. Neah... Imposibil. Ea statea in hambar sau hoinarea prin jur dupa soareci, in timp ce Ema era pe coridorul rece. Poate o vraja ar functiona...
Isi dorea atat de mult sa o ajute pe Alice, incat devenise ea insasi nerabdatoare. Asa cum am mai spus, nerabdarea ei era ciudata. Intr-un fel, vroia sa afle daca Jasper va raspunde, dar pe de alta parte, vroia sa vada daca metoda avea sa functioneze.