Because this is anemic

[Kennya Allen]

“Stiu. Nu vroiam sa-ti zic nimic. Stai linistita. Pur si simplu sunt ingrijorata fata de tine. Ant nu trebuia sa spuna lucrul ala, insa sunt sigura ca acum regreta. Stii ca a fost pur sarcastic si vroia sa te protejeze. Nu incerc sa-i gasesc scuze. Dar vreau sa vezi situatia dincolo de furie. Ar fi ideal sa vorbiti din nou si sa lamuriti situatia. Stii ca am dreptate. Kenn!”

Kennya se prefacu ca nu aude nimic.

Katherine se uita cu ochii milogiti spre Kennya incercand sa scoata un raspuns din ea. Amandoua erau ude leoarca si stateau in mijlocul sediului postal, atrangand din nou cateva priviri asupra lor. Viperina era macinata de propriile ganduri si se uita in jur, observand o banca libera, frumos sculptata. O impinse usor de spate pe prietena ei sa se aseze, auzind doua voci cunoscute in spatele lor. Se uita si ii observa pe cei doi baieti care venisera dupa ele.