I don't tell anyone.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer incepuse sa alerge drept, sperand ca va da in curand de Tamara.
Dupa ceva timp, in fata ei se ivi silueta Tamarei care o striga si ii facea cu mana.
Jennifer o stransi si ea in brate pe Tamara, simtindu`i caldura corpului.Era bucuroasa ca se gasisera asa de repede.
-Cred ca ai avut dreptate cu silueta, murmura Tamara spre Jennifer.
Cercetasa ofta, chiar nu vroia sa aiba dreptate.De ce trebuia sa o fi vazut si sa intre in padurea asta?De ce nu putea sa aiba o seara linistita alaturi de noua ei verisoare?Aceste intrebari erau fara raspuns..

Dupa o jumatate de ora ce incercara sa gaseasca iesirea, neavand niciun rezultat, fetele se asezasera pe jos, sprijinindu`se de trunchiul copacilor, deoarece erau obosite.
Jennifer isi ridica privirea spre cer, afara acum ivindu`se luna de`abineala, deoarece se inserase.Se uita la ceasul auriu de la mana ei, vazand ca este aproape miezul noptii.Tanara ofta.
Incepuse sa se gandeasca la aceea silueta.Cine era si ce vroia de la ele?Si daca chiar vroia ceva, de ce nu venea mai repede, ca sa scape odata?
Se parea ca intrebarile lui Jennifer se adevereau.Tanara vazuse printre copacii din fata ei, iar aceea silueta, imbracata intr`o roba neagra, cu gluga pe fata, venind spre ele, iar faza cea mai rea, semana cu un Devorator al Mortii.
-Tamara..uite, ii sopti ea verisoarei ei in timp ce isi scoase bagheta din roba, fiind pregatita.