Big girls don`t cry

[Effy K. Dietrich]

Nu vroia să o îngrijoreze pe Jennifer, dar simţea ceva ciudat. Toate acţiunile îi erau controlate de un instinct animalic, iar acest lucru o enerva la culme. Se chinuise degeaba trei ani să înveţe să-şi controleze sentimentele, căci acum oricât încerca ceva îi împiedica gândirea lucidă.
Auzi încă o dată un foşnet din tufişuri şi simţi un miros ciudat, care nu era deloc plăcut. Se duse ţintă spre locul cu pricina, dând-o la o parte pe Jennifer când încercă să o oprească. Mai înaintă câţiva paşi, dar ceva o opri. Elizabeth clătină exasperată din cap dându-şi seama că era Vraja Scut. Jennifer se apropiase de locul spre care privea Lizz şi văzu nişte urme. Cercetaşa o privi cu coada ochiului pe prietena sa şi profitând de neatenţia ei fugi printre copaci.
Indiferent de ce simţise nu era de bine. Putea auzi în îndepărtare pe Jennifer strigând-o, dar nu se întoarse. Înainte tot mai repede şi tot mai adânc în pădure, călăuzită de acel miros deranjant. Cu fiecare metru parcurs mai aproape de inima pădurii simţea cum un fior rece îi cuprinde corpul şi cum mâinile îi tremură de nervozitate şi confuzie.