Behind my eyes

[Ema Snow]

Ema zambi asa cum o facea de fiecare data cand sora ei mai mare ii dezvaluia un secret. Nu era o expresie de indulgenta sau de mila, era mai mult o intruchipare a rabdarii si a increderii.
" - Nu e suficient numai sa incerci sa fi bine" murmura Soimeanca dupa un timp, cu o nota usoara de dezaprobare indulgenta in voce. " Trebuie sa crezi cu adevarat. Nu merita sa pierzi timpul cu ceva in care nu iti pui toata credinta. Trebuie sa speri. Si trebuie sa-ti doresti. Ai auzit de acea teorie ce spune ca Universul ne da ce ne dorim? Stiu ca suna ciudat, dar e cat se poate de adevarata. Multi nu cred in asa ceva deoarece nu au rabdare. Nu iti poti dori o casa, iar maine sa vina cineva si sa ti-o vanda. Nu merge asa..."
Vorbise prea mult. Stia asta dupa felul in care obrajii i se incalzisera.
Se intreba cum va reactiona Bell la spusele ei. Cand isi dadea drumul la gura intr-un mod mai 'profund', Ema era mereu luata peste picior. Invatase in timp sa nu-i mai pese de asta. Stia ca nu conteaza numai parerea celor din jur. Conteaza si parerea personala.
Ofta usor si isi intoarse ochii verzi spre fereastra deschisa. Vorbi mai incet de aceasta data.
" - Daca te pot ajuta cu orice, doar spune-mi"
Nu-si muta privirea. Pironea cerul negru, de parca ar fi putut sa-l intimideze. Cat de prostesc! De parca maretia acestuia poate fi intimidata de un muritor de rand. De parca putea da inapoi, sa-si retraga mantia intunecata si sa lase pamantul scaldat in lumina.
O stea cazatoare. O dorinta.
Ema zambi. Nu mai vazuse una de ani buni. Inchise ochii.
'Imi doresc ca Bell sa aiba noroc in orice decizie va lua'